Tuesday, September 19, 2023

La 5 ani

Dragă Tudor, ziua ta a trecut deja, dar, așa cum mi se întâmplă mai mereu de când ai venit pe lume, nimic nu mai îmi iese când și cum îmi propun. Deși am povestit încă de cu seara de dinainte de ziua ta despre cum a fost atunci când te-ai născut, ce am făcut la alte aniversări de-ale tale și în diferite momente importante din ultimii cinci ani, abia acum că petrecerea s-a încheiat reușesc să-mi adun în scris gândurile.

Adevărul e că adunatul ăsta mi-e tot mai complicat - în toate sensurile. Uneori, am senzația că menirea ta este să ne faci pe noi, cei din jurul tău, să ne întrecem în a fi mai flexibili, mai răbdători, mai deschiși la a face totul altfel decât ne propuseserăm inițial. În fiecare zi, ne provoci în feluri în care nu ne-am imaginat cu niciuna dintre surorile tale. E ca o probă de rezistență al cărei trofeu e ziua următoare.


Mereu ești primul care se scoală dimineața, cu o energie inexplicabilă pentru noi, cei care am căzut în seara de dinainte la datoria de a te adormi. Voioșia și tumbele tale matinale nu ne lasă nicio clipă de reverie și sărim cu toții din pat ca alungați de o goarnă. Ziua curge apoi în același ritm alert, mereu în anticiparea următorului episod intens de antrenament pentru bătălia vieții. Gătit, mers cu bicicleta, operații matematice, fotbal, vehicule de toate felurile, dinozauri, grădinărit, cățărat, magazine de scule - unde îți place să "caști ochii" - te interesează în egală măsură.

Aseară, când eram cu toții pregătiți de culcare, ne-ai surprins cu o piesă de teatru pe care ai creat-o spontan, folosindu-te de câteva jucării, cu o poveste cursivă. De altfel, în ultimul an ai căpătat tot mai mult interes pentru povești, pe care le ceri insistent înainte de culcare, tot mai lungi, tot mai complexe... Îmi amintesc că atunci când erai mai mic rupeai cu nerăbdare multe dintre cărțile care îți cădeau în mână și mereu mă întrebam dacă o să vină vreodată un moment la care o să le "consumi" și cum se cuvine.

Acum, pare însă că timpul când vei avea cărțile doar pentru tine nu mai e așa îndepărtat. Vorbim deja despre școală - ești hotărât să mergi și la facultate, ba chiar zilele trecute îmi spuneai că ai vrea să devii profesor. Ai început să deslușești literele și îți scrii numele (de la dreapta la stânga). Suferi când primim o scrisoare sau felicitare care nu e pentru tine și aștepți cu nerăbdare ca și prietenii tăi să îți scrie.

Dar probabil cea mai mare lecție pe care ne-ai dat-o în ultimul an este cea a descoperirii unei lumi complet noi. A fost foarte greu, sunt sigură, să lași totul în urmă la nici 4 ani... Și ai arătat acest greu în multe moduri - au fost situații în care m-am întrebat dacă cine ne vede discutând aprins sau alergând unii după alții pe stradă nu se va gândi cumva că avem cu adevărat o urgență. Cu toate astea, ai învățat rapid calea pentru a pătrunde în universul din jur și, fără niciun ajutor, ai deprins limba cea nouă. Așa că nu mai există acum vecin cu care să nu sporovăiești în voie, deși noi abia reușim să trecem de câte un timid "Hallo!", iar toți vârstnicii de la căminul de lângă noi se înseninează când le ieși în cale și stați de vorbă de parcă v-ați cunoaște de o viață.

Astăzi, la 5 ani și o zi de când te-am ținut prima oară în brațe, îți mulțumesc pentru cum ne arăți că lumea cu susul în jos poate fi la fel de colorată și plină de învățături și că planurile precise nu sunt mereu cel mai reușit mod de a trece prin viață.

La mulți ani, Tudorică fără frică! Îți doresc să îți păstrezi mintea deschisă!

Saturday, September 18, 2021

De 3 ori Tudor


Mai e un pic și se încheie cel de-al treilea an cu tine. Și, cu fiecare zi care a trecut, personalitatea ta s-a format tot mai mult, iar locul tău printre noi a devenit tot mai clar. Nu cred că e întâmplător că anul acesta mergi la grădiniță la grupa steluțelor.

Dimineață de dimineață te trezești cu un zâmbet larg. Ești gata de aventură în doar câteva minute și, dacă aș putea, mi-aș petrece tot timpul explorând lumea alături de tine.

Energia te ține cât e ziua de lungă - am zis adesea că tu nu știi să mergi, ci doar să alergi. Alături de tine, îmi regăsesc liniștea doar noaptea, când băiețelul atât de grăbit să crească pare că ia, în sfârșit, o pauză.

Dar, oricât ar fi de obositoare călătoria aceasta a noastră, nu pot să nu îți întorc zâmbetul. De altfel, nu sunt singura care o face. Lumea toată pare că îți zâmbește, indiferent câte năzbâtii faci (bine, fie, domnul acela era cam urâcios, poate că n-a fost așa o idee rea să încerci să îl închizi în magazin 😜) 

Pentru ziua ta, am întrebat-o pe Lara - care cred că va rămâne mereu a doua ta mamă - cum te-ar descrie în trei cuvinte. A zis că nu poate să folosească doar trei... "Face atât de multe tâmpenii, dar totuși are atâta carismă încât nu-ți mai rămâne decât să te dai cu capul de pereți râzând", a fost, până la urmă, descrierea ei.

Tot împreună cu ea ți-am ales și felicitarea pentru anul acesta:

Îți mulțumim pentru toată joaca, bucuriile și tâmpeniile. Ne faci viața mai colorată și mai bogată. La mulți ani!





Saturday, January 16, 2021

Aventurile surorii mai mari la plimbare cu fratele mai mic

Mai îmi zice uneori din senin că vrea să-l scoată afară. Și eu mă bucur, desigur, de așa un ajutor. 

Cred că de curând am descifrat și motivul entuziasmului ei - face colecție de replici ciudate. Pentru că, desigur, corul comentatorilor (comentatoarelor, mai ales) din parc se activează când apar ei în peisaj. 


- Vai, așa frumușel și nu are căciulă! ("Mama, era chiar cald, avea doar hanorac și niște pantaloni subțiri!")


- Ce copilaș frumos! Dar dumneavoastră câți ani aveți? ("I-am spus că 14 și i-am strigat cam tare: Tudor, hai acasă, că ne așteaptă mama!") 


- Ce fetiță drăguță aveți! ("Mda... Nici nu m-am mai obosit să răspund...")


- Ce semeni cu tăticul! ("La asta, m-am uitat în jur și chiar n-am mai putut decât să mulțumesc în numele lui!") 


Și eu la fel. 

Friday, September 18, 2020

Cu lumea toată înainte

Doi ani înseamnă 730 de zile, iar dacă luăm în calcul că 2020 a fost un an bisect socoteala ne arată că de 731 de zile suntem aproape neîncetat împreună. Nu mai număr și orele și minutele pe care le cuprinde această perioadă, dar aș vrea să știi peste ani, dragă Tudor, că în fiecare dintre acestea am făcut tot ce am putut ca să învăț să fiu (și) mama ta. Căci da, te-ai dovedit atât de diferit față de ce știam sau, mai bine zis, credeam că știu...


Nu e vorbă, denumirile tuturor utilajelor de pe un șantier în toată regula nu par imposibil de aflat din cărți. Am urmărit împreună sute de dube, de escavatoare și picamăre și malaxoare și cilindre compactoare, dar ce zic eu... basculante și cisterne și remorci sau platforme... care m-au făcut să înțeleg, cu uimire, că pasiunile noastre pot fi, uneori, programate genetic.

Însă, în tot timpul ăsta, am mai învățat de la tine forța și determinarea și toate felurile în care poți spune "da". Când te-am cărat după noi pe munte, pe cărări un pic prea abrupte pentru piciorușele tale, ți-ai spus singur "Poți, Dede, poți!", stârnind în jur o grămadă de zâmbete pentru cât de hotărât urcai.
Am învățat și despre cum un om mic la stat te poate privi în ochi cu claritatea cuiva care are cel puțin aceeași experiență de viață cu tine, deși abia începe să învețe să folosească bine cuvintele, să recunoască literele și cifrele.

Și am mai învățat despre cum îți poți cere drepturile fără jenă, pentru simplul fapt că ți se cuvin. Căci, pe lângă noi, părinții, ai avut alături și surorile, cu care îți măsori adesea puterile și față de care tot încerci să înțelegi cum e mai bine să te poziționezi ca să ai și tu locul tău în casă.

Mi-ar fi plăcut mult să putem afla împreună și despre prietenie, dar ultimele luni nu au fost cele mai potrivite pentru socializare.
Îți doresc ca în următorul an lumea să revină la un normal care să ne dea voie să lăsăm doar supereroii cu măști pe față, să ne putem îmbrățișa fără teamă, iar cele dintâi prietenii să se lege, ca pe vremuri, la grădiniță.

Să continui să te uiți la toate cu uimirea unui mare călător la început de drum, cu tot timpul înainte. La mulți ani plini de descoperiri, Dede!

Thursday, July 2, 2020

Bucătarul șef zice

Pasionat de foarte mic de tot ce ține de bucătărie, se joacă aproape exclusiv cu tigăile, cu oalele, lingurile de lemn, tocătoarele și orice aparat de preparat sau gătit mâncare la care reușește să ajungă.


Vorbim despre instrumentarul adevărat, în ciuda faptului că a avut la îndemână de la început un sac întreg cu jucării din sfera bucătăriei, rămas de la surorile mai mari. Not good enough...
Ei, în aceste condiții, la 1 an și 9 luni are în vocabular o varietate extrem de mare de forme de comunicare din această zonă. Știți voi oare care sunt diferențele dintre "papa", papă" și "papi"? Dar ce ar putea să însemne expresia "mama, tata, fofo"? Cu variațiunile "mama, tata, fofo maaaa" și "mama fofo a tata"?

Saturday, May 23, 2020

Cât de multe sunt suficiente...

Când ești cel mai mic, pare că niciodată nu ai îndeajuns de multe foarfece...


Wednesday, April 15, 2020

Familia completă

Zi-le să le zic...
- Mamiii
- Tatiii
- Aaa
- Așș
- Dede

Cuvântul preferat: da

O încercare timidă de propoziție:
- Tatiii, Dede aba nani bau.

Hai și un desen: