Friday, September 18, 2020

Cu lumea toată înainte

Doi ani înseamnă 730 de zile, iar dacă luăm în calcul că 2020 a fost un an bisect socoteala ne arată că de 731 de zile suntem aproape neîncetat împreună. Nu mai număr și orele și minutele pe care le cuprinde această perioadă, dar aș vrea să știi peste ani, dragă Tudor, că în fiecare dintre acestea am făcut tot ce am putut ca să învăț să fiu (și) mama ta. Căci da, te-ai dovedit atât de diferit față de ce știam sau, mai bine zis, credeam că știu...


Nu e vorbă, denumirile tuturor utilajelor de pe un șantier în toată regula nu par imposibil de aflat din cărți. Am urmărit împreună sute de dube, de escavatoare și picamăre și malaxoare și cilindre compactoare, dar ce zic eu... basculante și cisterne și remorci sau platforme... care m-au făcut să înțeleg, cu uimire, că pasiunile noastre pot fi, uneori, programate genetic.

Însă, în tot timpul ăsta, am mai învățat de la tine forța și determinarea și toate felurile în care poți spune "da". Când te-am cărat după noi pe munte, pe cărări un pic prea abrupte pentru piciorușele tale, ți-ai spus singur "Poți, Dede, poți!", stârnind în jur o grămadă de zâmbete pentru cât de hotărât urcai.
Am învățat și despre cum un om mic la stat te poate privi în ochi cu claritatea cuiva care are cel puțin aceeași experiență de viață cu tine, deși abia începe să învețe să folosească bine cuvintele, să recunoască literele și cifrele.

Și am mai învățat despre cum îți poți cere drepturile fără jenă, pentru simplul fapt că ți se cuvin. Căci, pe lângă noi, părinții, ai avut alături și surorile, cu care îți măsori adesea puterile și față de care tot încerci să înțelegi cum e mai bine să te poziționezi ca să ai și tu locul tău în casă.

Mi-ar fi plăcut mult să putem afla împreună și despre prietenie, dar ultimele luni nu au fost cele mai potrivite pentru socializare.
Îți doresc ca în următorul an lumea să revină la un normal care să ne dea voie să lăsăm doar supereroii cu măști pe față, să ne putem îmbrățișa fără teamă, iar cele dintâi prietenii să se lege, ca pe vremuri, la grădiniță.

Să continui să te uiți la toate cu uimirea unui mare călător la început de drum, cu tot timpul înainte. La mulți ani plini de descoperiri, Dede!

Thursday, July 2, 2020

Bucătarul șef zice

Pasionat de foarte mic de tot ce ține de bucătărie, se joacă aproape exclusiv cu tigăile, cu oalele, lingurile de lemn, tocătoarele și orice aparat de preparat sau gătit mâncare la care reușește să ajungă.


Vorbim despre instrumentarul adevărat, în ciuda faptului că a avut la îndemână de la început un sac întreg cu jucării din sfera bucătăriei, rămas de la surorile mai mari. Not good enough...
Ei, în aceste condiții, la 1 an și 9 luni are în vocabular o varietate extrem de mare de forme de comunicare din această zonă. Știți voi oare care sunt diferențele dintre "papa", papă" și "papi"? Dar ce ar putea să însemne expresia "mama, tata, fofo"? Cu variațiunile "mama, tata, fofo maaaa" și "mama fofo a tata"?

Saturday, May 23, 2020

Cât de multe sunt suficiente...

Când ești cel mai mic, pare că niciodată nu ai îndeajuns de multe foarfece...


Wednesday, April 15, 2020

Familia completă

Zi-le să le zic...
- Mamiii
- Tatiii
- Aaa
- Așș
- Dede

Cuvântul preferat: da

O încercare timidă de propoziție:
- Tatiii, Dede aba nani bau.

Hai și un desen:


Thursday, March 19, 2020

Un actor grăbit...

Am mai zis eu că Tintin al nostru e furtunos. Grăbit nevoie mare, în preajma aniversării a un an și jumătate de când a venit pe lume, a decretat că vrea și el chiloți, ca tot omul. A tot "împrumutat" ce a găsit pe la surorile lui prin dulapuri, până când am decis că e momentul să aibă chiloții lui. Cum era de așteptat, îi poartă în stil propriu.


Cât despre partea cu actoria... Deși deocamdată nu are un vocabular prea bogat, comunică foarte bine. Ocazie cu care am realizat că are un comportament diferit în funcție de persoana care e lângă el, ca și cum ar îmbrăca un "rol" diferit pentru fiecare situație. Cu Lara, e lipicios și jucăuș, pe Sânziana o atacă imediat cum o vede, mușcând-o sau rupându-i lucrurile, cu tatăl lui e mai degrabă preocupat de făcut și băut cafea, pe când cu mine e dezlănțuit - se cațără peste tot, trage, aruncă, împrăștie.
Așadar, nu pare că am găsit încă regizorul potrivit pentru așa un temperament, dar privim cu speranță spre grădinița care va veni în toamnă.